Psalmii 104
Română Sfânta Biblie · 35 verses
- 1 Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
- 2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
- 3 Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
- 4 Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
- 5 Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
- 6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
- 7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
- 8 suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
- 9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
- 10 Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
- 11 Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
- 12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
- 13 Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
- 14 Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
- 15 vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
- 16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
- 17 În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
- 18 munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
- 19 El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
- 20 Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
- 21 puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
- 22 Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
- 23 Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
- 24 Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
- 25 Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
- 26 Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
- 27 Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
- 28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
- 29 Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
- 30 Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
- 31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
- 32 El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
- 33 Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
- 34 Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
- 35 Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!