Iov 4
  • 1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
  • 2 ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
  • 3 De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.
  • 4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
  • 5 Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
  • 6 Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?
  • 7 Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
  • 8 După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
  • 9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
  • 10 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
  • 11 Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
  • 12 Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.
  • 13 În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,
  • 14 m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.
  • 15 Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...
  • 16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
  • 17 ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?
  • 18 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
  • 19 cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
  • 20 De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
  • 21 Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!