Iov 29
Română Sfânta Biblie · 25 verses
- 1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
- 2 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
- 3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
- 4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
- 5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
- 6 cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
- 7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
- 8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
- 9 Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
- 10 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
- 11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
- 12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
- 13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
- 14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
- 15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
- 16 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
- 17 Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
- 18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
- 19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
- 20 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
- 21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
- 22 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
- 23 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
- 24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
- 25 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.