Iov 9
  • 1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
  • 2 ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
  • 3 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.
  • 4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
  • 5 El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
  • 6 Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
  • 7 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
  • 8 Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
  • 9 El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
  • 10 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
  • 11 Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
  • 12 Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``
  • 13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
  • 14 Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
  • 15 Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
  • 16 Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;
  • 17 El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
  • 18 care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
  • 19 Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
  • 20 Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
  • 21 Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
  • 22 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
  • 23 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
  • 24 Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
  • 25 Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
  • 26 trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
  • 27 Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
  • 28 sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
  • 29 Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
  • 30 Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
  • 31 Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
  • 32 Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
  • 33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
  • 34 Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
  • 35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.