Proverbele 8
Română Sfânta Biblie · 36 verses
- 1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
- 2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
- 3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
- 4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
- 5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
- 6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
- 7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
- 8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
- 9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
- 10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
- 11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
- 12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
- 13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
- 14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
- 15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
- 16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
- 17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
- 18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
- 19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
- 20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
- 21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
- 22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
- 23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
- 24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
- 25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
- 26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
- 27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
- 28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
- 29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
- 30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
- 31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
- 32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
- 33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
- 34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
- 35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
- 36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.